Camil Petrescu
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI
Nu voi face un rezumat, toţi îl cam ştim, ci mai degrabă o recenzie,
o analiză dar din altă perspectivă decât cele binecunoscute, mai ales pe internet. Scopul este de a participa la "concursul bilunar pentru bloggerii
pasionaţi de lectură" iniţiat de BookMag pe care îi felicit şi le transmit aprecieri pe această cale
http://www.elefant.ro/blog/scrie-pe-blogul-tau-despre-o-carte-de-dragoste/
Romanul a fost scris (probabil) şi pentru o deplină descătuşare a sufletului şi conştiinţei după frământările şi experienţele unei căsnicii deloc fericite şi liniştite, dublate de evenimentele traumatizante ale primului război mondial.
Ştefan Gheorghidiu care cu siguranţă preia portretul psihologic şi stările afective ale autorului, un absolvent de filozofie cu o stare materială precară, se căsătoreşte cu Ela încă studentă la litere, colegă de facultate şi de clasă socială ! Nu ştim cât de mult erau pregătiţi pentru o căsătorie, cât de mult se cunoşteau - fiecare pe el şi unul pe celălalt - , cât de mult au discutat despre relaţia lor prezentă şi viitoare, dacă au făcut planuri comune realiste şi realizabile... dar din desfăşurarea evenimentelor înţelegem că avem în faţă un cuplu care în loc să desăvârşească dragostea şi fericirea conducând barca lor pe ape liniştite, dimpotrivă se avântă pe drumul ireversibil al unei căsătorii care se depărtează încet, dar constant de intimitatea şi comfortul unei relatii conjugale morale. Lăsând loc şi pentru alte persoane în micuţa barcă cu două locuri, aceasta se clatină şi începe să-şi piardă stabilitatea.
Sentimentele negative se amplifică şi devin rând pe rând cauză unul pentru celălalt: de la gelozie, până la mânie şi ură, însoţite îndeaproape cu depresie, tendinţă de retragere şi însingurare, cu dorinţă de a ucide chiar, gest extrem, fals considerat antidot pentru rezolvarea şi calmarea situaţiei, dar profund imoral, inuman.
Desigur societatea, mediul, anturajul şi evenimentele au procentul lor de cauzalitate în influenţa cuplului, în speţă a Elei, pe care o acuzăm de infidelitate. Însă, uităm că într-un cuplu fiecare are partea lui de vină, mai mică sau mai mare, prin activitate sau pasivitate şi prin influenţă. Rolul cuplului este acela de a se ajuta, încuraja şi de a trece mai uşor prin greutăţile inevitabile ale vieţii, "la bine şi la rău".
Convenienţele şi metehnele unei societăţi burgheze materialiste cu mari dezechilibre sociale la început de secol, par a fi socotite cauzele principale ale eşecului tinerei familii studiate, dar şi a altora asemenea ei, care însă s-au pierdut în anonimatul istoriei. A rămas pentru posteritate posibilitatea de a cunoaşte, analiza, studia şi folosi spre îndreptare învăţămintele din această tragedie conjugală, datorită intelectualului adevărat, rafinat şi sensibil care a fost Camil Petrescu. Care, cel puţin în carte era şi un curajos ofiţer.
Falsa cultură, non-educaţia sunt doar două alte cauze care aduc suferinţe în familie, şcoală şi în final în întreaga societate.
Cuvântul cheie şi tema acestei provocări literare este - dragostea -. Ce este dragostea !? Mulţi o căutăm, toţi o dorim, dar cîţi o oferim !? Ştim cu adevărat ce este, sau o confundăm foarte uşor cu altceva !? Porunca divină este de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine...dar mai ştim noi sa iubim !? Ne mai iubim chiar pe noi înşine în sensul normal !? Văzând ce este în jurul nostru mă tem că nu...Dacă am cunoaşte definiţia ei biblică şi am aplica-o în vieţile noastre, cu siguranţă am fi mai fericiţi !
P.S. Nu am studiat viaţa lui Camil Petrescu şi nu ştiu cât de perfect se suprapune peste viaţa lui Ştefan Gheorghidiu. Dacă cineva ştie, poate să lase un comment ! Aş fi interesat să aflu dacă formaţia filozofică cu tendinţe spre idealism a fost şi a omului Camil Petrescu sau numai a omului Ştefan Gheorghidiu !!
Desigur că extemporalul meu de astăzi seamănă foarte puţin cu cel de acum câteva decenii ! Oare ce face diferenţa, numai experienţa de viaţă !? Sau şi altceva !? Romanul "Ultima noapte..." m-a captivat şi atunci şi acum, chiar dacă l-am citit doar atunci şi acum doar mi-l reamitesc...Atunci făceam teorie având perspectiva în faţă (sic!), acum fac teorie având experienţa în spate (sic!)...mai rămâne desigur o întrebare: ne-a ajutat la ceva citirea acestui roman !? a influenţat în bine alegerile noastre în viaţă şi ne-a ferit de suferinţele personajului (real) Ştefan Gheorghidiu !? am fost mai fericiţi decât el !? cei de vârsta mea au fiecare câte un răspuns...
