Faceți căutări pe acest blog

luni, 19 august 2019

Ceea ce nu pretuim

   Mugurasi plapânzi se desfac scotând delicate flori parfumate sau neobosite frunze gospodine, dar dupa câteva luni se ofilesc si mor. Din cochilii fragile de calciu ies puisori curiosi si zglobii, ce se pregatesc pentru a cutreiera în libertate înaltimile albastre ale vazduhului si, dupa ce cuceresc, spatiul se întorc neputinciosi pe pamânt. În adâncurile necunoscute ale marilor si oceanelor, mii de vietati mirifice, ornamente însufletite ale lichidului aproape incolor, dispar resemnate negasind poarta de intrare în vesnicie!

   Nici omul nu poate schimba nimic! Nici descoperirile sale, nici inovatiile sale, nici dezvoltarea tehnologica, nici confortul, nici automatizarea, nici informatizarea, nici… nici… dimpotriva, orice schimbare cu aparente beneficii si progres a adus si consecinte neprevazute si necalculate.
În cercul acesta strâmt, orice se naste - trebuie sa si moara. Ne-am obisnuit cu aceste conditii si aceasta realitate imediata, si foarte greu si foarte rar putem sa gândim sau sa credem ca exista în alte parti ale universului o stare diferita ! Vesnicie   si perfectiune, pace si armonie, întelegere si iubire! Si mai presus de toate, dragostea lui Dumnezeu, infinita si nepieritoare! Si, cel mai grav, de cele mai multe ori nu o simtim, nu o percepem în nici un fel, nu suntem recunoscatori pentru ea, si nici nu ne gândim la ea!
Printre cele mai mari dovezi de iubire sunt negresit :

* Planul de mântuire culminând cu trimiterea Fiului Sau pe pamânt ca jertfa si exemplu de slujire…

* Legea celor zece porunci, asa cum a fost data lui Moise pe Sinai, etalonul dupa care va fi judecat orice om, expresie vie a iubirii, armoniei si libertatii adevarate…

* Harul Sau, rabdarea Sa – cu toate ca plata pacatului cerea moartea pacatosului, Dumnezeu a gasit un Înlocuitor pentru fiecare dintre noi… astfel dreptatea s-a împlinit printr-o iubire nebanuita si necunoscuta noua oamenilor…

* Sfintenia Sa Adevarata exclude total pacatul, dar iubeste fiinta pacatoasa având mila pentru ea…

   Câta iubire… nu-i asa ca nu ne prea gândim la aceste lucruri? Nu-i asa ca alte preocupari mai marunte ne umplu timpul si gândurile?

   Domnul Isus a spus ca acela care Îl iubeste asculta poruncile Sale care nu sunt greu de împlinit! Deci cine nu asculta, nu Îl iubeste… Ce simple sunt lucrurile acestea pe care le complicam foarte usor... uneori chiar din nestiinta sau indiferenta. Dar va fi o judecata pentru toate! Si fara ascultare si fara respect nu mai poate fi vorba de iubire! Este adevarat însa, ca oameni nu ne nastem cu aceasta calitate!
   Nimeni nu poate fi sluga la doi stapâni, lucru stiut, si amintit în Biblie! Cine refuza iubirea lui Dumnezeu va avea parte de ura lui Satana! Îndepartarea de învatatura biblica ne face sa nu mai deosebim binele de rau, albul de negru, ne amagim ca se poate si asa, ca marea iubire a lui Dumnezeu Îl va face sa ne ierte si sa ne primeasca oricum!

   Da, Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem, dar tocmai aceasta iubire trebuie sa ne faca sa urâm raul si sa ne întoarcem din caile rele! Dumnezeu este curat, foarte curat si nimic necurat nu poate sta în preajma Sa! Gri nu înseamna alb, chiar daca nu este negru ! Iar viata vesnica este promisiunea celor care obtin biruinta asupra pacatului! Te simti prea slab!? Dumnezeu nu refuza ajutorul celor care îl cer sincer. Încearca numai si vezi! Da, sigur ca pentru asta se cere ceva credinta, dar nu multa, doar cât un bob de mustar! Nimic, fata de dragostea lui Dumne-zeu mare cât tot universul – pe care L-a creat si exista datorita Lui – si pe care mintea noastra nu poate nici macar sa si-l imagineze!




Revenirea Domnului Isus - profetie sau necesitate?

Când stra stra stra …bunicii nostri au plecat de acasa, au lasat în armonia si bucuria caminului ceresc un Tata cu inima frânta si plina de dor, care abia asteapta sa-Si revada copiii obositi de drum lung prin pustia ispitelor si nelegiuirilor. Drum lung si plin de primejdii, suferinte, boli si moarte…

  Conexiuni întrerupte
   Resemnarea n-a fost nici o clipa acceptata si, cu iubire parinteasca mergând pâna la sacrificiu, El a facut un plan de întoarcere pentru toti urmasii care mai pastreaza o farâma din informatia genetica initiala – citeste iubire adevarata, dorinta de pace si viata vesnica. Si copiii au facut multe planuri de revenire, dar toate... copilaresti, caci singura posibilitate de întoarcere este acceptarea deplina a planului Sau. Numai El cunoaste drumul de întoarcere si refacere. Dar care este pretul biletului de întoarcere? Marea problema era cum sa comunice cu niste fiinte care au reusit în scurt timp sa faca din bio-computerul cu care au fost dotati, o masinarie care are randamentul mai mic decât orice mecanism inventat, mai mic chiar de 10%… Construit pentru a se dezvolta prin acumulare de cunostinte si experiente fericite, dar alimentat cu substante interzise si nocive (confundate adesea cu alimente si stimulente ) a intrat într-un proces de stergere a informatiilor si cunostintelor primare, dezvoltând o imaginatie straina de realitate. Si-a pierdut functiile si capacitatile initiale, atrofiindu-se treptat; functiile de auto-protectie si coordonare s-au diminuat pâna la incapacitate cvasitotala, ducând la confuzie, dezorientare si perceptie eronata a adevarului si a valorilor, fara a mai avea puterea de discernere între real si imaginar ! Asta la prima venire a Domnului, dar dupa înca doua mii de ani?!

  Modificari genetice
   De la armonia si siguranta cerului, la aventura si incertitudine, în decurs de numai câteva mii de ani omul a fost martorul transformarilor negative din mediul înconjurator apropiat dar si din interiorul sau, orice încercare de stopare sau schimbare prin forte proprii, având doar un efect limitat si temporar, pentru ca raul sa izbucneasca mai înversunat… În complexul si perfectul sistem relational oameni-animale-plante, ca învelis sferic viu pe o planeta plina de fenomene interesante si necunoscute (dar interpretate!), s-au produs mutatii distructive ireversibile pâna la nivelul componentelor de baza… Scopul initial a fost acela de trai linistiti, de a ne bucura împreuna, nu de a ne mânca unii pe altii… Rodnicia pamântului s-a diminuat considerabil datorita sângelui uman si animal care a udat planeta în câteva milenii si care striga continuu la Dumnezeu dupa dreptate! Dar cine sa auda?! Violentele continua… intrigile de asemenea… De la epoca pietrei la epoca plasticului, motivul actiunilor principale a fost acumularea valorilor materiale si asigurarea pozitiilor privilegiate prin presiune psihica sau forta fizica. Tocmai opusul iubirii si slujirii dovedite de Isus! Relatiile interumane au ajuns la cote alarmante de indiferenta, sclavia moderna fiind mascata de promisiuni neîmplinite si programe sociale complicate si ineficiente… Autoamagirea este rezultatul ignorarii îndelungate a unei realitati evidente si respingerea mustrarii Duhului Sfânt! Efectele secundare de degradare a mediului si a relatiilor umane sunt ignorate atât în faza de planificare cât si în faza de punere în aplicatie… Transformarea negativa a mediului a ajuns la nivelul în care viata este amenintata si pusa în pericol tot mai intens si mai des, dar… pe cine mai intereseaza?! Boli, suferinta, saracie, poluare, efect de sera, catastrofe naturale sau accidentale, experimente cu arme de distrugere în masa, microorganisme mutante si scapate de sub control, strat de ozon distrus, experimente sociale, degradare morala si multe altele – asa arata radiografia la zi a planetei! Valorile morale ale lui Dumnezeu au fost înlocuite de valorile morale ale omului! Ar fi bine sa fie doar iluzia unui pesimist! Realitatea este una singura, perceperea ei este diferita…

  Mai e vreo speranta?
   Poate omul sa mai repare ceva? A cârpit destul… Singura speranta este revenirea Domnului Isus! El va face toate lucrurile noi si perfecte! Este o certitudine. O profetie necesara si suficienta. Numai ca si aceasta ultima si dorita speranta de salvare va fi precedata de o mare amagire pentru cei care nu au iubit adevarul si nu l-au cautat cu toata inima!
Mai e putin timp de citit Biblia!…

sâmbătă, 12 noiembrie 2016



                                                                     Camil Petrescu
                        ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI


            Romanul a fost scris la 36 de ani, în 1930, la apogeul şi deplina maturitate umană şi profesională şi la aproape 15 ani după evenimentele trăite. Pentru un om, 15 ani poate fi un sfert din viaţă, pentru unii mai mult, pentru alţii mai puţin...

            Nu voi face un rezumat, toţi îl cam ştim, ci mai degrabă o recenzie, 
o analiză dar din altă perspectivă decât cele binecunoscute, mai ales pe 
internet. Scopul este de a participa la "concursul bilunar pentru bloggerii 
pasionaţi de lectură" iniţiat de BookMag pe care îi felicit şi le transmit aprecieri pe această cale 
http://www.elefant.ro/blog/scrie-pe-blogul-tau-despre-o-carte-de-dragoste/

            Romanul a fost scris (probabil) şi pentru o deplină descătuşare a sufletului şi conştiinţei după frământările şi experienţele unei căsnicii deloc fericite şi liniştite, dublate de evenimentele traumatizante ale primului război mondial. 

           Ştefan Gheorghidiu care cu siguranţă preia portretul psihologic şi stările afective ale autorului, un absolvent de filozofie cu o stare materială precară, se căsătoreşte cu Ela încă studentă la litere, colegă de facultate şi de clasă socială ! Nu ştim cât de mult erau pregătiţi pentru o căsătorie, cât de mult se cunoşteau - fiecare pe el şi unul pe celălalt - , cât de mult au discutat despre relaţia lor prezentă şi viitoare, dacă au făcut planuri comune realiste şi realizabile... dar din desfăşurarea evenimentelor înţelegem că avem în faţă un cuplu care în loc să desăvârşească dragostea şi fericirea conducând barca lor pe ape liniştite, dimpotrivă se avântă pe drumul ireversibil al unei căsătorii care se depărtează încet, dar constant de intimitatea şi comfortul unei relatii conjugale morale. Lăsând loc şi pentru alte persoane în  micuţa barcă cu două locuri, aceasta se clatină şi începe să-şi piardă stabilitatea.
          Sentimentele negative se amplifică şi devin rând pe rând cauză unul pentru celălalt: de la gelozie, până la mânie şi ură, însoţite îndeaproape cu depresie, tendinţă de retragere şi însingurare, cu dorinţă de a ucide chiar, gest extrem, fals considerat antidot pentru rezolvarea şi calmarea situaţiei, dar profund imoral, inuman.

          Desigur societatea, mediul, anturajul şi evenimentele au procentul lor de cauzalitate în influenţa cuplului, în speţă a Elei, pe care o acuzăm de infidelitate. Însă, uităm că într-un cuplu fiecare are partea lui de vină, mai mică sau mai mare, prin activitate sau pasivitate şi prin influenţă. Rolul cuplului este acela de a se ajuta, încuraja şi de a trece mai uşor prin greutăţile inevitabile ale vieţii, "la bine şi la rău". 
         Convenienţele şi metehnele unei societăţi burgheze materialiste cu mari dezechilibre sociale la început de secol, par a fi socotite cauzele principale ale eşecului tinerei familii studiate, dar şi a altora asemenea ei, care însă s-au pierdut în anonimatul istoriei. A rămas pentru posteritate posibilitatea de a cunoaşte, analiza, studia şi folosi spre îndreptare învăţămintele din această tragedie conjugală, datorită intelectualului adevărat, rafinat şi sensibil care a fost Camil Petrescu. Care, cel puţin în carte era şi un curajos ofiţer.
         Falsa cultură, non-educaţia sunt doar două alte cauze care aduc suferinţe în familie, şcoală şi în final în întreaga societate.

         Cuvântul cheie şi tema acestei provocări literare este - dragostea -. Ce este dragostea !? Mulţi o căutăm, toţi o dorim, dar cîţi o oferim !? Ştim cu adevărat ce este, sau o confundăm foarte uşor cu altceva !? Porunca divină este de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine...dar mai ştim noi sa iubim !? Ne mai iubim chiar pe noi înşine în sensul normal !? Văzând ce este în jurul nostru mă tem că nu...Dacă am cunoaşte definiţia ei biblică şi am aplica-o în vieţile noastre, cu siguranţă am fi mai fericiţi ! 

         

P.S. Nu am studiat viaţa lui Camil Petrescu şi nu ştiu cât de perfect se suprapune peste viaţa lui Ştefan Gheorghidiu. Dacă cineva ştie, poate să lase un comment ! Aş fi interesat să aflu dacă formaţia filozofică cu tendinţe spre idealism a fost şi a omului Camil Petrescu sau numai a omului Ştefan Gheorghidiu !!


Desigur că extemporalul meu de astăzi seamănă foarte puţin cu cel de acum câteva decenii ! Oare ce face diferenţa, numai experienţa de viaţă !? Sau şi altceva !? Romanul "Ultima noapte..." m-a captivat şi atunci şi acum, chiar dacă l-am citit doar atunci şi acum doar mi-l reamitesc...Atunci făceam teorie având perspectiva în faţă (sic!), acum fac teorie având experienţa în spate (sic!)...mai rămâne desigur o întrebare: ne-a ajutat la ceva citirea acestui roman !? a influenţat în bine alegerile noastre în viaţă şi ne-a ferit de suferinţele personajului (real) Ştefan Gheorghidiu !? am fost mai fericiţi decât el !? cei de vârsta mea au fiecare câte un răspuns...

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

- romanul de dragoste -



                                                                     Camil Petrescu
                        ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI


            Romanul a fost scris la 36 de ani, în 1930, la apogeul şi deplina maturitate umană şi profesională şi la aproape 15 ani după evenimentele trăite. Pentru un om, 15 ani poate fi un sfert din viaţă, pentru unii mai mult, pentru alţii mai puţin...

            Nu voi face un rezumat, toţi îl cam ştim, ci mai degrabă o recenzie, 
o analiză dar din altă perspectivă decât cele binecunoscute, mai ales pe 
internet. Scopul este de a participa la "concursul bilunar pentru bloggerii 
pasionaţi de lectură" iniţiat de BookMag pe care îi felicit şi le transmit aprecieri pe această cale 
http://www.elefant.ro/blog/scrie-pe-blogul-tau-despre-o-carte-de-dragoste/

            Romanul a fost scris (probabil) şi pentru o deplină descătuşare a sufletului şi conştiinţei după frământările şi experienţele unei căsnicii deloc fericite şi liniştite, dublate de evenimentele traumatizante ale primului război mondial. 

           Ştefan Gheorghidiu care cu siguranţă preia portretul psihologic şi stările afective ale autorului, un absolvent de filozofie cu o stare materială precară, se căsătoreşte cu Ela încă studentă la litere, colegă de facultate şi de clasă socială ! Nu ştim cât de mult erau pregătiţi pentru o căsătorie, cât de mult se cunoşteau - fiecare pe el şi unul pe celălalt - , cât de mult au discutat despre relaţia lor prezentă şi viitoare, dacă au făcut planuri comune realiste şi realizabile... dar din desfăşurarea evenimentelor înţelegem că avem în faţă un cuplu care în loc să desăvârşească dragostea şi fericirea conducând barca lor pe ape liniştite, dimpotrivă se avântă pe drumul ireversibil al unei căsătorii care se depărtează încet, dar constant de intimitatea şi comfortul unei relatii conjugale morale. Lăsând loc şi pentru alte persoane în  micuţa barcă cu două locuri, aceasta se clatină şi începe să-şi piardă stabilitatea.
          Sentimentele negative se amplifică şi devin rând pe rând cauză unul pentru celălalt: de la gelozie, până la mânie şi ură, însoţite îndeaproape cu depresie, tendinţă de retragere şi însingurare, cu dorinţă de a ucide chiar, gest extrem, fals considerat antidot pentru rezolvarea şi calmarea situaţiei, dar profund imoral, inuman.

          Desigur societatea, mediul, anturajul şi evenimentele au procentul lor de cauzalitate în influenţa cuplului, în speţă a Elei, pe care o acuzăm de infidelitate. Însă, uităm că într-un cuplu fiecare are partea lui de vină, mai mică sau mai mare, prin activitate sau pasivitate şi prin influenţă. Rolul cuplului este acela de a se ajuta, încuraja şi de a trece mai uşor prin greutăţile inevitabile ale vieţii, "la bine şi la rău". 
         Convenienţele şi metehnele unei societăţi burgheze materialiste cu mari dezechilibre sociale la început de secol, par a fi socotite cauzele principale ale eşecului tinerei familii studiate, dar şi a altora asemenea ei, care însă s-au pierdut în anonimatul istoriei. A rămas pentru posteritate posibilitatea de a cunoaşte, analiza, studia şi folosi spre îndreptare învăţămintele din această tragedie conjugală, datorită intelectualului adevărat, rafinat şi sensibil care a fost Camil Petrescu. Care, cel puţin în carte era şi un curajos ofiţer.
         Falsa cultură, non-educaţia sunt doar două alte cauze care aduc suferinţe în familie, şcoală şi în final în întreaga societate.

         Cuvântul cheie şi tema acestei provocări literare este - dragostea -. Ce este dragostea !? Mulţi o căutăm, toţi o dorim, dar cîţi o oferim !? Ştim cu adevărat ce este, sau o confundăm foarte uşor cu altceva !? Porunca divină este de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine...dar mai ştim noi sa iubim !? Ne mai iubim chiar pe noi înşine în sensul normal !? Văzând ce este în jurul nostru mă tem că nu...Dacă am cunoaşte definiţia ei biblică şi am aplica-o în vieţile noastre, cu siguranţă am fi mai fericiţi ! 

         

P.S. Nu am studiat viaţa lui Camil Petrescu şi nu ştiu cât de perfect se suprapune peste viaţa lui Ştefan Gheorghidiu. Dacă cineva ştie, poate să lase un comment ! Aş fi interesat să aflu dacă formaţia filozofică cu tendinţe spre idealism a fost şi a omului Camil Petrescu sau numai a omului Ştefan Gheorghidiu !!


Desigur că extemporalul meu de astăzi seamănă foarte puţin cu cel de acum câteva decenii ! Oare ce face diferenţa, numai experienţa de viaţă !? Sau şi altceva !? Romanul "Ultima noapte..." m-a captivat şi atunci şi acum, chiar dacă l-am citit doar atunci şi acum doar mi-l reamitesc...Atunci făceam teorie având perspectiva în faţă (sic!), acum fac teorie având experienţa în spate (sic!)...mai rămâne desigur o întrebare: ne-a ajutat la ceva citirea acestui roman !? a influenţat în bine alegerile noastre în viaţă şi ne-a ferit de suferinţele personajului (real) Ştefan Gheorghidiu !? am fost mai fericiţi decât el !? cei de vârsta mea au fiecare câte un răspuns...

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Creatorul şi creaţia

Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa; (prin căderea în păcat şi îndepărtarea de El, "chipul iniţial" s-a şters, s-a schimbat) dar omul ş-Il închipuie pe Dumnezeu după chipul său actual...Ce tragedie, să nu-ţi mai (re)cunoşti Tatăl...

vineri, 28 ianuarie 2011

Căutaţi ADEVĂRUL şi ADEVĂRUL vă va face liberi !

Liberi de ce !? Liberi de minciuni, liberi de superstiţii şi de multe altele...Încearcă şi vezi că este adevărat !

vineri, 6 august 2010

orice rugaciune este auzita si primeste raspunsul potrivit...

Am cerut putere…Si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic.Am cerut intelepciune…Si viata mi-a dat probleme ca sa le rezolv.
Am cerut
prosperitate…Si viata mi-a dat un creier si muschi pentru a munci.
Am cerut sa pot sa zbor…Si viata mi-a dat obstacole de a le depasi.
Am cerut iubire..Si viata mi-a dat oameni pe care sa ii ajut in problemele lor.
Am cerut favoruri…Si viata mi-a dat potential.
Nu am primit nimic din ce am cerut…Dar am primit tot ce aveam nevoie.
Traieste-ti viata fara frica, ataca toate obstacolele si demonstreaza ca le poti surmonta!